…când părea că s-au înșurubat unii pentru totdeauna la putere, când părea că tot ce mișcă e al lor, că nu mai există funcționari neobedienți, când totul arăta fără speranță, când toate instituțiile răspundeau la comandă, când in clădirea administrativă a județului se jurau credințe veșnice, când în presă era plin de realizări ale unui singur om, prim-ministru pe vremea aceea!

…și așa este, vorbesc de epoca Năstase, când îmi aduc aminte că era oficial că niciun contract nu se încheie fără aprobare de la partid, și umbla vorba că unii negociaseră într-un contract șpaga en-detail, pe fiecare șurub ce urma să fie montat la o reabilitare de cale ferată!

Așadar, prieteni întru speranță de mai bine, nu renunțați să credeți și să faceți ce puteți, scrie, critica, nu chiar înjura, căci am mai trecut prin asta și cumva am scăpat de ei! E adevărat că plătim cu ani din viețile noastre, dar a avut și mai are poporul acesta o capacitate de a-i mătura de la putere pe cei ce își bat joc de el așa cum nu credeam că are.

O să vedeți, așa va fi!

Iar de vă uitați cu atenție numai la greșelile imense ale partidului mamut de luni și marți, vă puteți da seama cât de repede se răstoarnă toată căruța!

Dacă s-ar putea și cu ceva talent și din partea opoziției, lucrurile ar fi chiar simple! Constat însă cu dezamăgire că ai mei colegi nu pot ieși nicicum din retorica simplistă de tipul “pesediștii sunt răi, puneți-ne pe noi”, și să înceapă odată să livreze programe alternative la toate nivelurile. În felul acesta cetățenii nici nu pot fi criticați, căci încă nu au auzit nimic programatic de la noi!

Trecuți așadar prin astfel de vremuri, știind că vom scăpa de ele și de ei, rămâne totuși întrebarea: Cum facem să nu le mai ajungem?