Reperele costă, e adevărat! Dar fără ele suntem nimic

Am vizitat cu ocazia minivacanței orășelul Vatra-Dornei, altădată renumit pentru aerosoli, tratamente și, în mod special, pentru Cazinoul la care chiar capete încoronate au venit să își cheltuie banii. Evident, la vremea aceea, orașul făcea parte din administrația habsburgică iar urmele măreției sale de altădată se pot vedea și astăzi pentru ochiul atent, fie în arhitectura clădirilor de pe principalul bulevard, fie în organizarea întregului centru orășenesc.
Suntem în 2018 însă, și chiar îți trebuie un ochi atent să observi lucrurile acestea. Blocurile comuniste sau nelipsitele piețe românești din buricul orașului, dezorganizate și insalubre încearcă si chiar reușesc să acopere măreția sau măcar farmecul unei foste stațiuni imperiale.
Dar reperul central, anume fostul cazino spune tot despre modul în care noi românii nu prețuim nimic din ce a fost nobil în trecutul nostru, culmea mare parte din el făcut de alții, și nici nu reușim să acordăm minimul respect unor repere ce ar transforma orășelele, chiar satele în locuri de interes turistic. La propriu, nu ne interesează chiar nimic din acest registru și cei care pierd suntem tot noi. Un popor ce se respectă nu își lasă în paragină nici propriile repere istorice și, cu atât mai mult, reperele spirituale și materiale lăsate de alte popoare pe teritoriul nostru.
Cazinoul din Vatra Dornei exprimă realitatea cruntă și dură a priorităților noastre, a ceea ce e nobil în noi, a lipsei de respect pentru ceea ce pământul acesta care ne ține a fost odată și nu mai este.
Vizita mea la Vatra-Dornei a fost un motiv în plus de aducere aminte a unui moment din mandatul meu parlamentar: acela când am propus ca de la fiecare meniu servit la nuntă, 1 leu, după modelul “Dați un leu pentru Atheneu, să meargă la Fondul pentru reabilitarea monumentelor naționale. Îmi aduc aminte și acum rânjetele prostești ale unor colegi, nevrozele unor ziariști sau chiar atacurile de demență ale unuia ce spunea ”chiar și în sarmale ne puneți impozite?”
Ăștia suntem noi, mulți râdem ca proștii, și mai mulți ne oripilăm de 1 leu în plus undeva, și toți la un loc am rămas cu sarmaua aia neatinsă. Rămași însă cu sarmaua și chifteaua integre, cad toate reperele astea nobile pe noi, nu o să mai vină să ne viziteze nici naiba, cu edificiile istorice în paragină dar cu sarmaua și chifteaua integre.
Pentru 20 de lei în plus într-o viață, nedați la tot atâtea nunți, să știți că nu vă puteți duce copiii să vadă un cazino în care altădată veneau regine. Dar sarmaua și chifteaua sunt integre.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

+ 55 = 64