Despre implicațiile cazului Djoković

​A trecut și povestea tristă a lui Djoković, nu fără să lase urme, mai ales pe imaginea lui, de sportiv merituos, nicidecum de „luptător pentru cei oprimați”, cum îl categorisea taică-său.

​Dealtfel, întotdeauna am tratat cu precauție relațiile acestea tată-fiu, mai ales când fiul devine star mondial iar tatăl e peste tot unde fiul se deplasează, cu alte cuvinte își face de lucru în jurul copilului, fără să i-o ceară cineva.

​Oricum, dintr-o poveste suculentă suficient, au putut toți să găsească tematică pe săturate:antivacciniști referitor la îngrădirea libertăților, vacciniști din prisma dreptului la sănătate publică, suveraniști cu gândul la dreptul de determinare națională, naționaliști cu gândul la misiunea unor națiuni luptătoare, conspiraționiști ca mama tenismenului ce luptă împotriva cip-urilor și 5G-ului, eroi nechemați ca tatăl lui Djoko ce afirma rolul istoric al Serbiei, în fine, de toate pentru toți.

​Acum însă la,aproape, finalul poveștii, căci seria de test pozitiv a tenismanului nu pușcă nici ea cu perioada făcută, o evaluare mai de profunzime propun: aceea a răului făcut de Djokocich întregului destin european al zonei!

​Căci, și susțin asta cu putere, făcut, Djoković a adus un capital negativ imens traiectului european viitor al Balcanilor. Prin tot ceea ce a făcut în perioada scandalului, prin tertipurile la care a apelat, prin reacțiile pe care le-a avut, și mai ales, prin reacțiile pe care le-a încurajat, Novak a readus aminte mentalului colectiv european despre acei Balcani tenebroși și tumultoși ce au îngropat proiecte sau au stârnit deranjuri regionale, dacă nu mai mult.

​Întreaga atitudine anti-ierarhică, anti-instituțională și subversivă a jucătorului a arătat încă o dată întregii lumi că pasiunile, nervul și încordările balcanice sunt încă prezente acolo, dovada fiind delirul familial început de cei ai lui Djoković, urmat de manifestările publice de suport, și așa mai departe(cetățean de onoare într-o localitate, dacă vă sună familiar modelul?).

​Ce a reușit Novak?, să scoată la lumină atitudini neraționale, de orgolii, de pasiuni mărunte, de plăsmuiri aberante, de imaginație colectivă dezorientată, de puțin respect față de legi(mai ales de cele ale unor țări terțe-ceea ce este de neacceptat), de superficialități și mingicăreli, de minciunele neîntrerupte sau de minciuni instrumentale, mai pe scurt, să evidențieze comportamente ce în Europa Unită sunt exemple de anti-civism și iraționalism repudiate.

​De acum, întreaga cauză europeană a Balcanilor devine și mai complicată, căci arată că mentalitățile de acolo, extremismele, luptele și războaiele din istorie nu și-au pierdut încă suportul mental. Ele încă trăiesc în oameni ce nici nu vor să renunțe la lupte, la răzbunări, la incitări gratuite, la implicări neraționale. Iar cu iraționalul nu se poate lucra, mai ales când e colectiv..

​E de ajuns să mai spun că  Serbia era statul cel mai avansat, din cele șase state balcanice,  pe calea aderării europene? Acum, negocierile încep cel puțin de la câteva clarificări, atâta timp cât cazul Nole a reușit să stârnească dispută între președinte și prim-ministru, adică să incite o țară întreagă, si nu numai…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

85 − = 78