Acum, că valul supliciului public al nepătaților doctrinar a trecut, iar alianța liberali-socialiști își intră în mână, putem încerca o evaluare a perspectivelor ei, așa, de început de an. Nu fără să spunem că exemplul coabitării „nefirești” era deja exercitat peste tot în Europa, de la guverne naționale, CDU cu SPD în Germania, până la nivel european, unde popularii cooperează cu socialiștii deja de două mandate în Parlamentul European, tocmai pentru a ține înafara deciziei multitudinea de fracturi și orientări eurosceptice sau chiar anti-europeniste.

​Revenind la realitățile noastre, perspectivele actualei largi majorități, în dauna receptării publice, nu arată deloc rău, din punctul de vedere al finanțărilor și disponibilității pentru acestea. România va cunoaște o perioadă în care volumul disponibilului de investit se va afla la u nivel de ne-visat în urmă cu ceva timp, poate chiar de neimaginat.

​Sumele la dispoziția guvernului central vor depăși 50 de miliarde de euro în următorii 5 ani. Pe rând, 19 miliarde de euro nerambursabili de la UE plus cele 19 miliarde împrumuturi pe termen lung la dobânzi avantajoase ce formează PNRR-ul, apoi cele 10 miliarde din Programul Național Anghel Saligny, plus cele câteva miliarde din bugetele anuale, vor forma toți o sumă consistentă, la care se mai adaugă miliardele din fondurile europene, cu care țara își poate schimba cu adevărat fața.

​Miza a fost așadar clară: nici PNL nu putea rata ocazia de a rămâne la distribuirea lor, nici PSD nu putea sta să se uite cum alții îi împart fără ei; lucrurile sunt mai mult decât clare, așa au și fost, iar acum devine evident de ce ambele partide, plus președintele țării, și-au asumat oprobiul public-miliardele trebuiau împărțite, iar riscul de a rămâne pe margine era imens, riscau unii să rămână fără primari, deci fără partid.

​Pe cât de mari riscurile, pe atât de mari potențialele câștiguri, din care cel mai mare este cel al încheierii mandatului din 2024 cu o Românie schimbată la față. Și să nu credeți că cele două partide nu sunt conștiente de asta; niciunul nu vrea să plece cu buzunarele pline dar cu sondajele la pământ.

​Sub semnul acestei conștientizări pun întrebarea din titlu: dacă cele două vor livra? Așa cum și-au propus, cu banii în proiecte vizibile, cu un sat românesc, depopulat dealtfel, modernizat până la ultima uliță, cu, poate, 1500 de km de autostradă, cu școli și spitale renovate aproape în totalitate, cu investiții și dotări până în ultima instituție, cu o țară modernizată?

​Abia atunci vom putea înțelege miza adevărată? Asumarea pălmuirii publice până la primele realizări palpabile? Căci, de bine de rău, banii din PNRR vin, proiectele europene sunt deja așteptate, acolo privații își fac treaba, pe investiții locale din Saligny nu îmi fac griji pentru imaginația primarilor, iar bugetul național a crescut anul acesta cu tot cu Covid, deci are de unde susține și investiții.

​Dacă urmează, așadar, o perioadă de consistentă modernizare și upgradare națională?

​Nu pe iubirea de popor sau de țară mizez din partea celor ce au „asumat” rușinea guvernării contra firii; ci pe iubirea lor pentru sondaje, iar acestea îi vor obliga să livreze, căci altă șansă nu au, iar bani sunt, ca niciodată..!