Din categoria “Ce-am fi putut face”…

 

Va trebui să ne înțelegem de la început că în această categorie, când vorbim de țara noastră, încape cel puțin o istorie paralelă chiar dacă este contrafactuală. Campioni ai șanselor ratate ne numim, probabil campioni vom rămâne, dar asta nu înseamnă că trebuie să devenim niște blazați. Mai avem atât de multe șanse de ratat, încât, nu e niciodată prea devreme să renunțăm.

​Educația e domeniul în care mie îmi pare că puteam face mult în întreaga perioadă de pandemie și la fel îmi pare că n-am făcut mai nimic în doi ani pe  care i-am avut la dispoziție. Căci vom ieși din toată perioada aceasta cu un învățământ la fel de nereformat, la fel de ne-upgradat, la fel de anchilozat. Singurul lucru favorabil care s-a întâmplat a fost concursul pentru directori, exemplu de obiectivitate și evaluare consistentă.

​Nu știu sigur dacă educația era cel mai facil domeniu de digitalizat, pornesc însă de la premisa că orice copil ar fi fost bucuros să primească o tabletă cu acces la internet, chiar dacă pe cele câteva adrese instituționale, educaționale, tabletă pe care să primească la începutul anului manualele digitale, iar pe parcursul acestuia lecții și platforme suport, exerciții de verificare și, bine-nțeles, să poată participa la orele online de la clasă.

​Aproape că nu pot crede că nimeni nu a văzut și înțeles oportunitatea imensă oferită de acești aproape doi ani, în care profesorii puteau fi instruiți în sensul competențelor de predare online, copiii puteau fi dotați cu aceste echipamente, iar școlile cu toată baza necesară. Pentru că dacă tot a ajuns temă de umor național, prost de-altfel, ca marea majoritate a umorului național, calitatea absolvenților de școală online, atunci măcar puteam ieși din perioada asta nefericită cu poate cea mai digitalizată școală din lume.

​Dar nu e vremea vizionarilor, e vremea celor ce spun că nu se poate, asta dacă ajungi să dicuți cu ei, căci altfel sunt sastisiți de a discuta cu oricine și mai ales de a răspunde la întrebări. Niciunul din cei de mai sus nu au văzut oportunitatea pe care pandemia le-a oferit-o, niciunul nu a avut curajul sau viziunea de a călări valul, de a chema operatorii de telefonie mobilă la masa negocierilor, de a pune pe masă 4 milioane de abonamente noi, de a cere operatorilor extinderea rețelelor până în ultimul cătun.

​Îmi pare tot mai mult că ministerul lui Spiru Haret se reduce la simpli conțopiști ce ne transmit când începe și când se termină anul școlar. Viziune ioc, curaj așișderea, mult efort pentru măsuri administrative. Același învățământ, aceleași materii, mare vâlvă făcând azi două materii pe care statele occidentale le-au prins în programă acum câteva zeci de ani. Nici măcar astea nu sunt originale…

​Atât! Noi nici nu vom fi alții cât învățământul e același…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

8 + 1 =