Astăzi, de 1 august, momentul maxim la care întreaga Diasporă românească se întoarce acasă, aș cere cu toată puterea mea demisia tuturor parlamentarilor ce reprezintă această categorie de români în forul suprem deliberativ al țării.
Pentru că îi cunosc aproape pe toți, pentru că știu că în afară de a livra povești cu pești președinților de partid numai și numai pentru a-și menține posturile, pentru că oricine ar întreba ce au făcut ei în cel de-al treilea mandat dedicat diasporei românești ar umple microfoanele de baliverne, adică de bla-bla-uri despre cum au umblat, au dres, au reprezentat, au ascultat, dar nimic concret nu ar știi să spună, pentru toate acestea le-aș cere demisia fără nici cel mai mic resentiment.
Suntem, în mod incredibil, țara cu nici măcar o lege dedicată acestei categorii de români, în timp ce, și suntem recunoscuți pentru asta, suntem tot țara cu cea mai mare pondere de expatriați de pe glob. ori dacă acest lucru nu spune nimic, dacă faptul că aproape jumătate din populația activă a țării nu este reprezentată și legiferată în vreun fel în țara de origine, atunci înseamnă că noi nu ne mai merităm numele de țară pentru acești oameni măcar.
Oriunde în lume această situație ar fi dus la soluții dedicate acestor oameni, la măsuri legislative care să le facă viața mai ușoară la revenire, fie în vizită, fie pentru totdeauna, la adevărate politici de susținere în cazul plecării și încurajare a revenirii. Pentru aceasta din 2012 Parlamentul României are parlamentari legal desemnați pentru a reprezenta această categorie, în mod evident o reprezentare subdimensionata atâta timp cat vorbim de doi senatori și patru deputați.
Oricum ar fi, subdimensionată sau nu, această reprezentare este aproape nulă atâta timp cat astăzi România nu are nici măcar un aliniat legislativ dedicat cetățenilor români din diaspora.
Iar dacă în fiecare an, la începutul lunii august cozi interminabile de români ce vin acasă fac știrile, cozi imense de români ce caută să-și actualizeze actele sunt temele de dezbatere, cozi la fel de mari de români ce caută să-și rezolve problemele administrative sunt la fel de prezente, înseamnă că noi mergem înainte la fel, fără să facem nimic pentru ei .
Aceasta e una din dimensiunile pe care eu nu le voi înțelege niciodată, mai ales din situația de fost parlamentar ce-a avut și prima inițiativă dedicată acestor oameni, respectiv suplimentarea personalului în toate domeniile pe care acești oameni le accesează: vamă, autorități locale și centrale, școli și servicii de evidență ale populației. Toate acestea nu mă fac decât să spun că parlamentarii de diaspora sunt o prefăcătorie, cu toții sunt niște farisei, iar diaspora rămâne nereprezentată în realitate în continuare. Nimeni nu se gândește la ei cu adevărat!
Iar pentru toate acestea eu le cer demisia fără să am nici cea mai mică ezitare, sunt cu toții niște profitori ce poartă numele fals de parlamentari ai diasporei.

Sent from my iPad