Unde sunt restartul național pe care președintele îl promova în campanie, sau numirile în baza competențelor pe care le susțineam și noi și USR-ul, sau marile reglări ale societății românești în privința pensiilor speciale, în privința vârstelor de pensionare, în privința reprezentanților politici în Consiliile de administrație plătiți cu mii de euro pe lună, în multe alte privințe pe care le știam al naibii de bine până în decembrie anul trecut și despre care nu mai vorbește nimeni de când am preluat guvernarea.

Sunt câteva lucruri  pe care orice politician, fie că va conduce o primărie fie o țară, le poate face din primele zile ale mandatului său. Sunt zilele de aur pe care orice înțelept va căuta să nu le rateze pentru că atunci este în plenitudinea puterii obținute și nimeni nu va chițăi împotriva lor, indiferent de susținerea în sistem pe care o are. Noi am ratat zilele acestea, de început de mandat, peste tot, iar asta e o mare dezamăgire pentru oameni.

Îmi amintesc de ”România educată” a președintelui Johannis. Era standardul pe care domnia sa încerca să-l impună în învățământ, acolo unde competențele sale sunt depline. Ne-am împăunat cu rezultatele de la prezidențiale, am preluat majoritatea în parlament și am lăsat uitării toate reperele acelui program. Nu-mi pare deloc că vreun ministru al învățământului din 2019 încoace s-ar referi la ele, preferă toți să vorbească de date, de cifre, de toalete sau de tablete, niciunul de reformă.

Susțineam, unii dintre noi, restartul național. Și noi și USR-iștii ne întreceam în pancarte despre profesionalism și meritocrație. S-au pierdut USR-iștii în nominalizări prin CA-uri pe care până la alegeri le criticau, iar noi, în susțineri politice care mai de care mai discutabile, dacă nu dubioase, în instituțiile deconcentrate.

Dacă noi am vorbit doar în campanie de marile nedreptăți pe care le vom ajusta, oamenii trăiesc cu ele zi de zi, urmărind spectacolul unei guvernări centrale și locale cu limbaj contabilicesc în locul limbajului reformist. Și atunci, vă întreb: ”Când ați renunțat?” sau nici măcar nu aveați de gând să începeți?