Pornind de la dandanaua nenecesară provocată de numirile noilor directori școlari, și de la daunele de imagine produse odată cu toată tevatura, caz clasic de cui bătut în talpă fără ca nimeni să aibă nevoie de el, nu pot decât să ajung la concluzia că, încetul cu încetul, lumea se schimbă, dar asta trebuie să o vadă și decidenții, legitimi sau legali.
Ecuația aceasta, dintre legitimitate și legalitate, e cea care astăzi îmi stârnește repulsie, pentru că în mod evident, nu de acum, dintotdeauna, se dovedește aberantă formula în care un politruc sau mai mulți politruci preiau opiniile dintr-un partid, le transmit inspectorului școlar, iar acesta le pune în aplicare în urma firului scurt astfel creat. Vorbim aici de ipostaza legitimității, căci despre ea este vorba, și nu am să înțeleg niciodată de ce reușește politica românească să se insinueze în cele mai sensibile sisteme, creând nervozitate și nedreptăți, animozități și pasiuni gratuite.
Poate fi legală, așadar, măsura numirii unor noi directori la expirarea mandatului, legalitate de care s-au umplut executanți politici în baza unor legi făcute de politruci prin care aceștia urmăreau să-și numească susținuții, adulatorii și îndatorații prin structurile statale. Stabilim așadar, că sub umbrela legalității, creată intenționat pentru a duce la astfel de momente de răzbunare politică, se produc modificări nelegitime în sisteme naționale, de data aceasta vorbind de învățământ. Pot fi, așadar, legale aceste intervenții, dar de prea multe ori sunt nelegitime pentru că nu stau având la bază consultări cu cei ce ar trebui să decidă în acest domeniu .
Pe aceeași voce cu președintele, subliniez că știa toată lumea că în ianuarie vor expira mandate, dar neorganizarea unui concurs poate fi cel puțin susceptibilă a avea ca motivație tocmai acest arbitrar lăsat la îndemâna politicienilor. De ce ministerul nu a organizat concurs din timp, aceasta e întrebarea la care ar trebui să răspundă funcționarii de acolo și decidenții politici, iar motivația cu “cum că nu s-a putut din cauză de pandemie” lăsați-o celor ce mai pot crede în povești cu zâne. Nu s-a putut pentru că asta s-a urmărit, iar dacă asta s-a realizat probabil că daunele produse se vor cuantifica pe termen mediu și lung undeva, căci rănile acestea produse de politică în sisteme care n-ar trebui să fie dependente de ea nu trec ușor și produc daune nedorite.
În minima încercare de onestitate, disponibilă până la urmă, teoretic, orcarui politruc dedulcit la gestul de a nominaliza imperativ persoane și afecta destine școlare, dacă un minister nu a organizat concursul din timp ar fi fost dator să emită un regulament prin care mandatele se prelungesc mai puțin în situațiile în care titularii funcțiilor renunță la această prelungire. Dacă sunteți onești, vă asumați vina neorganizării la timp a examenului, nu produceți valuri în sistem, ci căutați să asigurați evoluția rectilinie.
Cum nu a fost cazul, nu pentru că orice politician n-ar fi, sau n-ar putea fi, cât de cât onest, ci pentru că orice politician își dorește să obțină această putere de numire din pix a unor nume apropiate sau afiliate, am să vă mai spun că argumentul că și ceilalți au făcut la fel nu ține decât într-o lume cu argumente copilărești, de curtea blocului, de șotron .
Sper că nu am câștigat alegerile ca să dovedim că putem fi cel puțin la fel de meschini ca și cei pe care i-am înlocuit, pentru că dacă asta vânturați pe pervaz, în sensul că și ei au făcut la fel, atunci nu mai vorbiți lumii de schimbare, de decență, de respect a fiecărei categorii profesionale pe care o legislație interesată, dacă nu cumva voit malformată vă dă dreptul să o afectați, vă și pune în situația de a o administra. Iar dacă tot ați ajuns aici, adică să o administrați, faceți asta cu decență, pentru că până la urmă despre asta am vorbit cu toții atunci când am cerut oamenilor votul .
Vina neorganizării unui concurs corect, la timp, și decent,  aparține Ministerului, vina creării valului de nemulțumiri aparține celor ce nu s-au mai putut abține șase luni în așteptarea concursului anunțat. Doar că situațiile excepționale ca și aceasta de acum, ne referim la pandemie, lasă loc și prilej celor interesat orientați să opereze astfel de intervenții în baza unor lacune legislative. După părerea mea, un minister ce nu poate organiza un concurs nu are dreptul să lase loc intervenției arbitrare, explicate de la județ la județ în fel și chip, în defavoarea asumării aceste culpe.
Și pentru că vremurile se schimbă, iar noi întârziem să o facem odată cu ele, va trebui să învățăm, să conștientizăm sau măcar să realizăm, într-o bună zi, că dreptul legal de a numi oameni în funcții e de fapt o șansă de a interveni cât de puțin în aceste numiri, și de a asigura resorturi cât de legitime pentru ca ele să se producă, astfel încât să ajungem să numim oameni cât mai legitimi, asta dacă tot vorbim de democrație. Că dacă vom continua să ne raportăm la salarii, la locuri călduțe, la interese obscure, la pasiuni politice, vom rămâne într-un registru al dezbaterii submediocru din care, din nefericire, rezultă mai greu ceva bun pentru învățământ.
Este a doua opțiune pe care o declar, politicul nu face bine învățământului; tocmai am depășit o etapă în care se vede lucrul acesta, iar mai multă autonomie a școlilor bazată pe consultarea corpului profesoral și angajaților, asociațiilor părinților și elevilor, a mediului social și economic, sunt singurele resorturi ce pot decide legitim pentru soarta învățământului, căci decid propriul viitor, asta în defavoarea unor interese politice.

Sent from my iPad