Ciclul acesta electoral, ce începe atât de greu din perspectiva formării unei majorități, va fi despre reformă sau nu va fi despre nimic. Prea ne-am obișnuit, poate că nici n-am știut face altceva, să administrăm în loc să reformăm, să împărțim în loc să orientăm, să lăsăm lucrurile să meargă așa cum au mers în loc să le oprim și să le începem cum se cade.
Impresia mea, atunci când am fost aproape de locurile în care țara era condusă, a fost aceea că am avea nevoie în fiecare minister de o direcție care să administreze treburile diurne și problemele de parcurs, și separat, o direcție care să gândească reforma pentru fiecare domeniu guvrnamental.
Cum lucrurile acestea nu s-au întâmplat, cum am lăsat să treacă 31 de ani neintervenind în niciun domeniu capital, astăzi ne aflăm într-o situație deloc îmbucurătoare: Din punct de vedere administrativ țara este o gaură neagră în care banii se pierd la capitolele salarii și indemnizații în nenumăratele comune și sate ce altfel nu se pot moderniza, o reformă administrativă care să comaseze toate aceste localități fiind mai mult decât necesară; după organizare în anii 65, chiar și regimul comunist își propunea să nu mai existe comună sub 3000 de locuitori, tocmai pentru a reduce aceste cheltuieli administrative. Din perspectiva sănătății, pe o structură învechită cumplit circuitele sanitare se desfășoară după modelele depășite care de foarte multe ori se bat cap în cap; tocmai pandemia ne-a arătat că sistemul nu face față și că este nevoie de eforturi supraomenești pentru a păstra măcar o licărire de funcționalitate; Despre sistemul de educație românesc am mai vorbit, s-a intervenit puțin și aproape nesemnificativ în conținuturi, în structuri și mai ales în concepții, nici aici o reformă cu adevărat consistentă nefiind aplicată în ultimii 30 de ani.
Pentru că toate aceste lucruri sunt cunoscute între politicieni, pentru că acolo sunt spirite tinere și curajoase ce ar putea apuca taurul de coarne, pentru că în Guvern va intra o formațiune nouă ce și-a făcut din reformă vector de comunicare și audiență, pentru că până la urmă pentru orice om rezonabil lucrurile acestea sunt evidente, mă aștept ca abordarea lor să fie directă și să nu se mai piardă vremea în negocieri sterile ce au în spate nume și orgolii, negocieri care nu fac decât să întindă termenele de restart, să adune orgolii și pasiuni ce se vor vedea în timp, să uzeze încrederea și așa puțină oamenilor în noua conducere guvernamentală.
În fapt, aici doream să ajungem, la capitalul de încredere cu care acest ciclu electoral începe: sper că este evident pentru oricine dintre conducătorii formațiunilor viitor guvernamentale că această majoritate survine în urma unor alegeri extrem de puțin reprezentative, că viitoarea majoritate va avea în spate nu mai mult de 2.500.000 de voturi, că oamenii ce n-au fost la vot au dat un semnal, că aproape jumătate din cei ce au fost se văd nedreptățiți de formula guvernamentală de dreapta.
Mai exact, viitorul Guvern și viitoarea majoritate au o rată de încredere foarte redusă, obținută pur matematic în alegeri cu reprezentativitate foarte scăzută, iar această încredere poate fi pierdută rapid prin negocieri sterile, prin orgolii și prin neînțelegeri. Din punct de vedere politic suntem într-o realitate total opusă anului 2016, când un singur partid a obținut aproape jumătate din voturile și mandatele din parlament pe o prezență la vot oarecum normală în evoluția post-decembristă.
Linia roșie a legitimității politice este, așadar, foarte subțire, iar cei ce o dețin trebuie să fie foarte atenți într-o perioadă în care tensiunile sociale aduse de situația pandemică globală sunt foarte prezente. Numai un guvern solid, coerent și repede constituit, care să treacă repede la treabă și să livreze rezultate vizibile va putea menține mersul guvernării și majoritatea necesară.

Sent from my iPad