De acum, Republica Moldova are drumul ei

Am urmărit cu atenție evaluările și prognozele diverșilor specialiști privitoare la Republica Moldova în perioada dintre cele două tururi de scrutin, am spus că mă plasez de partea optimiștilor în privința câștigării Președinției Republicii Moldova de către Maia Sandu, iar lucrurile s-au confirmat.
Stă dovadă o emisiune la As Tv de acum aproximativ 10 zile, atunci când spuneam că pentru mine semnalul dat la primul tur al alegerilor este elocvent, în sensul în care susținătorii locali, regionali, naționali și europeni ai doamnei Sandu, cei văzuți și cei nevăzuți, au câștigat lupta strategică pentru Republica Moldova .
Tot atunci intuiam faptul că Rusia dintr-un motiv sau altul a renunțat fie la influența vizibilă în Republica Moldova, fie la a mai susține pe Igor Dodon la șefia acestei republici din fosta zona de influență și interes. pentru că spun “fostă” cu toată puterea cuvântului, ceea ce s-a întâmplat la alegerile de duminică demonstrând faptul că Rusia a lăsat căpăstrul Republicii Moldova celor de la vârful Uniunii Europene.
De fapt, în Republica Moldova trei vectori au câștigat europenizarea acestei țări: mai întâi, rușii pragmatici care își doresc o regiune de tranzit înspre Europa în care își desfășoară afacerile, își educă copiii, își petrec vacanțele la proprietățile pe care le dețin; Apoi, a contat slăbiciunea Rusiei de conjunctură, în luptă cu epidemia Covid, cu prețurile scăzute la resursele naturale, dar și cu excesul de forță pentru care plătește în fața Uniunii Europene pentruCrimeea,  și apoi, interesul Uniunii Europene de a-și creea un cordon proeuropean, format din România, Republica Moldova și Ucraina, pe care să-l pună în contraponderea celor două state iliberale din interiorul Uniunii de astăzi, anume Ungaria și Polonia.
În aceste condiții Maia Sandu și toate forțele proeuropene din jurul ei au un culoar destul de deschis înspre orientarea țării consolidată spre integrare europeană, apropiere de România, și destin European. Asta înseamnă că proeuropenismul moldovean, proromânismul de acolo au de trecut o perioadă de confirmări rapide și consistente.
Spunem că Republica Moldova are astăzi de urmat două căi rapide și clare: apropiere a relațiilor cu România, încurajarea investițiilor românești în industrie și economia strategică moldovenească, iar apoi conformizarea liniei proeuropene prin adoptarea rapidă a acquis-ului comunitar, adâncirea rutelor apusene și strângerea legăturilor cu marile circuite economice și financiare ale Europei.
Astăzi, când cei cu suflet romanesc sărbătoresc apropierea țării surori, nu putem decât să avem încredere în consolidarea relațiilor politice, diplomatice și economice, să devenim un suport al integrării continuie a Republicii Moldova, să susținem și să fim aproape la fiecare dificultate de parcurs a Republicii.

PS: pentru scepticii de conjunctură, pentru îngrijorații de propriul buzunar, pentru managerii propriei nefericiri românești, am o veste care să-i mai aline: nu e cazul să vă faceți griji pentru banii voștri pe care nu vreți să-i vedeți în ajutorul fraților noștri de peste Prut. De asta vor avea grijă marile concerne economice și financiare europene, sper că și românești, care vor profita economic de oportunitățile de acolo, și mai apoi, instituțiile europene care au fonduri dedicate convergentei și aderării într-un viitor mediu al acestei țări românești.
Voi rămâneți cu grijile și neajunsurile voastre, Republica Moldova își are drumul ei de acum!

Sent from my iPad

Leave a Reply

Your email address will not be published.