Atâta timp cat vom continua să funcționăm într-o realitate paralelă în care refuzăm să vedem,sau ne facem că nu vedem, că aproape nimic din sistemul de stat din România nu funcționează, ne vom condamna în continuare unii pe alții la nefericire, la închisoare sau chiar la moarte.
Atâta timp cât marea majoritate a decidenților politici, a parlamentarilor și a funcționarilor de rang înalt vor continua să facă ce fac de 30 de ani încoace, adică să administreze un sistem și aparat de stat nefuncțional, preferând să adauge legislație peste legislație în loc să reformeze, să anunțe măsuri populiste în loc să atace miezul problemei, să își consolideze posturile călduțe în loc să își dea sufletul pentru instituții și funcționalitatea lor, vom trăi în continuare într-o țară în care fiecare dintre noi va putea fi victima în orice moment.
Atâta timp cat vârful politicii și elitei intelectuale românești nu se adună la un loc, să anunțe necesarul restart al întregii aparaturi de stat, cu investiții necesare, cu eforturi considerabile, cu sacrificii vizibile, tot ceea ce funcționează, aparent, în țara noastră se poate transforma într-o agresiune la adresa integrității, securității și vieții noastre.
La o evaluare sumară a mecanismelor, instituțiilor și sistemelor românești, vom putea spune rapid și sincer, cu inima deschisă, că în realitate nimic nu funcționează în țara noastră, sau dacă e vreo părere că ar funcționa, asta se întâmplă numai din inerție, pentru că în realitate, de 30 de ani administrăm inerțial, de cele mai multe ori haotic, și, obligatoriu populist, domeniile care ne cadîn mănă. Mă uit acum la unul din candidații la parlament, care preferă să mai adauge sistemului de pensii o sarcină în plus, deși știm cu toții că el nu mai este funcțional și sustenabil de ani buni, iar pe viitor situația va deveni și mai tragică. În locul reformei așadar, încă o prevedere legislativă pusă în vârful căpiței cu prevederi, care să mai adauge greutăți sistemului deja de mult depășit.
Reformă reală noi n-am făcut în nici unul din domeniile de stat. N-am făcut în educație și astăzi încercăm să transmitem pe tablete ceea ce încă transmiteam pe table de clasă vechi și ponosite. N-am făcut în sănătate, și astăzi când prin eforturi reale încărcăm bătrânele spitaluri cu aparatură nouă, acestea pușcă și pârâie din toate încheieturile. N-am făcut în administrație, iar la nivel central zeci de mii de funcționari îngreunează fiecare prevedere ce altfel la trebui să fie în folosul oamenilor. N-am făcut în administrația locală și alte zeci de mii de oameni administrează comune cat ¼ de cartier dintr-un oraș plătindu-și de-abia salariile din bugetul local. N-amfăcut nici în industrie, nici în agricultură, nici în proprietățile statului, nici în instituțiile subordonate acestuia, astfel încât totul este un haos pe care statul se chinuie să îl plătească fără să-l mai poată administra sau controla.
În ultimii ani ne număram victimele simbolice, vieți nevinovate pierdute, tot mai ades, de parcă sistemul a devenit dușmanul nostru. Ceide la Colectiv, Alexandra Măceșanu, oamenii de la Piatra Neamț,  sunt cu toții victime ale unui aparat de stat ce funcționează părelnic pe secvențe, cel mult, dar când este să se adune, îmbine și lucreze pentru oameni clachează. Vă mai aduceți aminte de necesarele autorizațiila incendiu de după Colectiv? Ei bine, ele lipsesc și astăzi din majoritatea locațiilor publice. Vă mai aduceți aminte de integrarea necesară a sistemului de la 112? Ei bine, nici astăzi nu bag mâna în foc că poate localiza cu precizie pe cineva la un apel. Vă mai aduceți aminte de infecțiile nosocomiale? Sau de secția pentru arși ce trebuia înființată după incendiul de la Colectiv? Ei bine, și acum a trebuit să trimitem medicul erou în străinătate.
Din toate aceste motive ar trebui să vedem la fiecare alegeri oameni politici care să aibă puterea să spună că înainte de toate trebuie să reformam din temelii întregul sistem întregul sistem. Să vedem miniștri care să spună că nu se mai pot ocupa de comunicare, că au treabă cu reforma. Să vedem parlamentari care să nu mai anunțe populisme ci să-și asume reforma domeniului de competență. Să vedem președinți de partide care selecționează atent fiecare director în sistem pentru a le cere modernizare!
Dar, deocamdată acestea sunt utopii.., iar din acest motiv vom continua să avem victime și eroi post-mortem! Căci preferăm populismele, incompetența și actoria agenților publici!

Sent from my iPad