La fel ca micuțul orășel de sub munții Rodnei la vremea lui 2016, Bistrița e evident ieșită de pe rutele de modernizare urbanistică raportat le reședințele de județ din împrejurimi. Cu amenajări învechite, nestandardizate, făcute doar pentru a nu se prăbuși de tot sau doar de ochii cetățenilor, Bistrița astăzi, întocmai ca Sângeorzul anului 2016, are nevoie de suflu nou, de aer curat în plămâni, care apoi să permită viitorului creier administrativ să gândească modern și curajos.​

La fel ca Sângeorzul anului 2016, și Bistrița anului 2020 stă de trei mandate sub bagheta ofilită a unui primar deja trecut de vârsta pensionării, și din această cauză cu opțiuni și perspective învechite, demne de niște personaje ce și-au trăit cu mândrie și implicare, mai bine de jumătate din viață, carierele în comunism. Iar lucrul acesta, în ambele orașe date pe mâna unor administratori bătrâni și orgolioși, deci pesediști, se simte în aerul ce înconjoară fiecare imobil și fiecare gest administrativ. Preocupările populiste ale amândurora, predilecția pentru angajare de personal care apoi să realizeze lucrări de proastă calitate, mândria pernicioasă de a se vedea adulați public, toate acestea fac din cele două orașe, cu primarii lor pesediști, exemple de proastă administrare.

Acum, că Sângeorzul nu și-a ratat șansa de a reveni la viață în 2016, o să spunem că similitudinile ar trebui să oblige și Bistrița să o facă! Nu de alta, dar dacă la Bistrița vom schimba doar personajul, păstrând același PSD la putere, riscăm să rămânem cu aceeași administrație fără suflu, cu tentă comunistoidă, îmbolnăvită deja de atâția ani de experiență nemodernizată.

În general, democrația este atât de bine gândită, încât poți trimite și după trei mandate foarte prolifice un primar acasă pentru a-l înlocui cu cineva cu suflu nou. Nu e cazul la Bistrița, mandatele PSD nu ne-au menținut în topul reședințelor de județ ardelene, de aceea e cazul să îi trimitem în opoziție la nivel administrativ, și numai de dragul unui suflu nou!