Planul Marshall vs. Next Generation EU: 1-1?; să fie acesta scorul final?

Exaltate sau nu, comparațiile dintre noul plan al Uniunii Europene de ieșire din criza economică produsă de coronavirus și cunoscutul Plan Marshall de reconstrucție a Europei postbelice, sunt destul de prezente pe buzele celor ce prezintă sau susțin inițiativa europeană de început de deceniu 3.

Va trebui să o spunem de la început, comparațiile  își au oarecare suport, dacă ne referim la un singur aspect: și primul, și al doilea plan, cel recent, sunt destinate revenirii economiei europene la nivelul pe care îl atinsese înainte de crizele ce au stat la originea proiectării lor. Însă și în acest caz, vorbim de o reconstrucție europeană în cazul primului, și de o revenire europeană în cazul celui de-al doilea. Din acest moment, devine evident că numai asumarea mentală colectivă, aceea de reconstrucție-revenire, combinat „relansare”, mai explică posibila corelație dintre cele două momente, la distanță de 80 de ani unul după altul.

Să ne referim la diferențe, așadar:

Prima ar fi aceea a sursei banilor; cele aproape 15 miliarde de dolari postbelici, destinați reconstrucției europene își aveau sursa exclusivă peste ocean, din partea SUA. Cei 750 de miliarde de euro de acum, se împart în două treimi din bugetul Uniunii, iar o treime din împrumuturi ale Comisiei Europene de pe piețele internaționale-însă ca sursă stă tot Uniunea Europeană. Avem deci, în primul caz, un plan de reconstrucție din fonduri externe, în cel de-al doilea, unul de relansare economică susținut din fonduri proprii.

A doua, este aceea a dimensiunii financiare ale planurilor, mai exact de diferențelor dintre ele. Vorbeam de cele aproape 15 miliarde ale Planului Marshall, raportate la cele 750 ale celui actual. Chiar dacă luăm în considerare valoarea dolarului din 1950, care era de aproximativ 10 ori mai puternic decât acum, tot ajungem la doar 150 de miliarde față de suma de 5 ori mai mare de acum. Luând mai departe în considerare volumul PIB european din 1950 față de cel de astăzi, sau cel global, ne apropiem și mai mult de sumele de astăzi, nu însă într-un mod atât de semnificativ încât ele să devină comparabile.

A treia este aceea a conținutului planului; mare parte a sprijinului american de atunci consta în ajutoare de tipul alimentelor, materialelor de construcții sau linii tehnologice. Astăzi vorbim însă de sume de bani puse la dispoziția guvernelor statelor membre pentru programe de relansare a economiilor naționale.

În fine, la vremea Planului Marshall, doar 16 state au beneficiat de ajutorul american, deși acesta era adresat tuturor statelor europene, pe când astăzi vorbim de 27 de state destinatare, este adevărat, cu o populație totală mult superioară celei decimate după război.

Oricât ponderate și actualizate, putem susține astăzi că sumele vizate de noul plan de recuperare a economiei post-coronavirus europene se situează mult deasupra celor împrumutate de Guvernul SUA europenilor după cel de-al doilea Război Mondial.

Mai mult, dacă luăm în considerare întregul efort canalizat înspre revenirea economiei europene, inclusiv cel adoptat de Consiliul European din aprilie de 540 de miliarde, conform figurii atașate, precum și pe cel multi-anual bugetar, ajungem la suma de 2,4 trilioane (2400 miliarde), destinate relansării economiei europene.

Avem așadar încă o similitudine cu Planul Marshall, aceea de multi-anualitate, aproape 5 ani postbelici, 7 ani pentru exercițiul bugetar european 2021-2027.

Dar similitudinea demnă cu adevărat de subliniat este a celor din categoria criticilor acerbi ale celor două planuri: Rusia după război, acuzând intenția americanilor de a subjuga prin imperialism „statele libere europene” (care, fie vorba între noi, numai libere nu au rămas apărate de ruși), și astăzi, oarecum firesc, dar la fel  de abominabil, apărătorii suveranităților naționale în fața „îngenuncherii la care sunt supuși de către instituțiile europene”. Aceeași orientare, așadar!

În final, pentru a explica remiza anunțată în titlu, am să confirm ca legitimă comparația dintre cele două planuri: este vorba de o schemă de ajutor și asistență financiară, având ca obiectiv similar, revenirea economiei europene, cu mize imense pentru proiectul european comun de atunci, și de acum.