E cazul să apărăm Uniunea Europeană

În vremurile acestea nefericite, parcă înfloresc, prosperă și se multiplică mai ceva ca virusul ăsta nenorocit, postările cu scop de fake-news, dezinformările sau defăimările. Iar unul din obiectivele acestor distorsionări  este reprezentat tocmai de Uniunea Europeană.

Primul gând care mă macină în această conjunctură este cel referitor la lipsa celor care nu fac nimic, nu explică, nu iau apărarea U.E. Știu prea bine că e mult mai greu să combați toate inepțiile de pe mediul online, după zicala cu prostul care aruncă o piatră în apă și șapte deștepți se chinuie să o scoată, cu argumente și date precise. Căci aceasta este nedreptatea lumii: proștii spun ce vor, e gratis acum, mai aduce și like-uri, iar ceilalți nu au timp sau chef să le anuleze toate inepțiile. De altfel, avem cu toții convingerea că argumentele acum nu au trecere, e vremea meme-urilor panicarde, insidioase, lacrimogene!

Și totuși, când mă gândesc la mulțimea celor ce au o datorie directă față de această construcție, Uniunea Europeană, nu pot să nu mă mir de lipsa oricărei reacții! Primii care ar trebui să o facă sunt europarlamentarii, desigur, în situația în care înțeleg cât de puțin cum funcționează entitatea care le asigură salariile! Apoi, din preajma lor, pletura de consilieri ce primesc indemnizațiile din același loc; nu de alta, dar s-au luptat pe brânci să le obțină la alegerile europarlamentare…

În linia a doua văd că lipsesc la fel de tare miile de funcționari publici din România care se ocupă direct cu relația cu UE, apoi cu implementarea legislației europene, dar și cu atragerea și implementarea fondurilor europene. Și ei au o datorie de onoare, măcar, față de construcția aceasta comună numită UE.

În fine, simt lipsa comunicării mai bune a agențiilor și reprezentanțelor instituțiilor europene din România, dar aici cazul e mai nuanțat din cauza stricteții politicilor de comunicare la nivelul UE. De care, apropos, am a mă plânge pentru că nu dezvoltă nicio structură de reacție la aceste noiane de dezinformare. Despre acest lucru am mai scris însă, este principala lipsă a construcțiilor pozitive: aceea că nu au arme de apărare, nu își creează anticorpi care să intre în luptă cu infecțiile, în cazul nostru politicile coordonate de defăimare, sau, mai periculos, mentalități colective deturnate prin dezinformare! Căci dezinformarea și defăimarea reprezintă adevărate infecții ale mediului de informare…

Apoi, și de data aceasta mă refer la cei care nu au obligații directe, dar cunosc mecanismele Uniunii Europene, aștept iubitorii acestei construcții supranaționale, fie ei studenți, specialiști, profesori, experți, în general toți cei pentru care Uniunea nu înseamnă doar Schengen și fonduri, ci mult mai mult!

Vă încurajez pe toți să nu mai lăsați nicio postare insidioasă să treacă necriticată, nicio afirmație falsă nerepudiată, niciun argument subversiv să nu rămână nepenalizat! Căci acum, mai mult ca oricând, UE are nevoie de voi, de toți…

Să afle lumea că Uniunea nu are o politică comună pentru sănătate pentru că aceasta este parte a deciziilor statelor suverane, că UE se mișcă mai greu din cauza birocratismului specific supranațional care produce însă legislație coerentă și consistentă chiar dacă mai greu, că Uniunea are la dispoziție fonduri pe care negreșit le va pune la dispoziția statelor membre ,și nu numai, însă doar după acorduri precise și consensuale între decidenții naționali și supranaționali, că semnele solidarității europene nu pot fi cele specifice statelor autocratice pentru că acolo nu e vorba de democrație ci de populism.

Să apărăm așadar Uniunea, căci viitor înafara ei înseamnă din nou granițe peste tot, monede de toate felurile, individualisme și egoisme naționaliste, populisme necenzurate și lipsa fondurilor de coeziune economică, iar toate acestea ar însemna un regres de neimaginat!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

5 + = 8