​Este deja pentru a doua oară, într-un termen relativ scurt, când realizatorii unei emisiuni naționale ajung la noi în județ și scot în evidență situații de neacceptat la adresa mediului: deversări de dejecții direct în apele din județ, culmea, chiar cele mai reprezentative pentru noi (Lacul Colibița și râul Bistrița ardeleană).

​Acțiunile jurnaliștilor cu pricina devin deja cel puțin miraculoase, atâta timp cât, teoretic, avem în județ câteva instituții ce au în nume sarcina de a se ocupa de astfel de situații: Agenție de Mediu, Apele Române, Aquabis, Sistem de Gospodărire a apelor, Ș.a.m.d.

​Situația devine cel puțin rușinoasă, la prima vedere( așa cum spune Rareș Năstase: „Bistrița, de toată rușinea!”), pentru ca mai apoi să devină dubioasă: totuși, instituțiile acestea cu ce se ocupă?

​Pentru că știu care este reacția celor din aceste instituții, am să vă spun de la început că fenomenul este similar celui din Caracal cu sfârșit tragic: toate instituțiile își fac treaba, dar tragediile se desfășoară nestingherite, uneori chiar încurajate, parcă, de mulțimea instituțională… Etapa explicațiilor conform cărora toate instituțiile au alte sarcini, pe care toate le acoperă cu brio, diseminate în rapoarte sforăitoare și broșuri de popularizare, îmi este cunoscută din perioada parlamentară, în care mă izbeam de această încrengătură instituțională, de data aceasta cu rol inhibitor pentru orice inițiativă, deoarece, din nou, firul necesar decizional se despărțea în nenumărate configurări ce te făceau să îți pierzi orice energie inovatoare.

​Cât anume este aici vina legiuitorului? Foarte mare, am să recunosc, atâta timp cât nu dă dovadă de viziune integratoare, sau, se lasă influențat de instituțiile deja create și de interesele lor. Iată deci, un prim cerc vicios, ce face ca de cele mai multe ori toată structura instituțională să fie nefolositoare.

​Dar vina cea mare, și în acest caz, aparține administrației locale, municipale și județene. Iar în acest loc, să mă iertați, dar avem consecințele în teren ale unor oameni ce consideră și azi că pârâul din fundul curții e un loc de acoperit gunoaiele.., căci prin nimic până azi nu au dovedit contrariul! Adică ce, nu se văd cu ochiul liber țevile ce deversează în râu din curți? Sau nu se știa că la Colibița vidanjele ajung mult prea rar, și că în mod evident dejecțiile mergeau în altă parte?

​Dar haideți să ne înțelegem: mizele canalizărilor și rezolvării acestor probleme nu erau financiare, deci nu i-au interesat pe administratori! Ba dimpotrivă, necesitau eforturi mari, deranjau multă lume, deci nu erau între prioritățile electorale! Spre deosebire de asfaltări și iluminat cu leduri…

Iar acesta devine un fapt totalmente reproșabil celor ce au condus județul vreme de mai bine de 8 ani, iar municipiul mai bine de 12. Când te ocupi doar de vopsit casa, ea pârâie din toate încheieturile, atunci când nu începe să și miroasă.., rău!

Rușine, Bistrița-Năsăud…

​