Să ieșim cumva din foclorizarea aceasta forțată

Voi pleca în demersul meu de la două premise evidente: pe de o parte, din județul nostru irump la nivel național tot mai multe știri ce nu ne fac cinste: niște localnici agresează câțiva turiști, o primărie ține sechestrată o veveriță, un cal e spintecat și lăsat momeală, câțiva ciobani sechestrează niște montaniarzi, un câine e dat la sfâșiat unei haite de ciobănești, etc; de cealaltă parte, tot în județul nostru sunt încurajate și finanțate public două instituții mamut, cu sute de angajați, al căror unic scop este acela de a „conserva tradițiile”, adică de a dansa și reprezenta județul cu ce are el mai de preț, în viziunea unora, la diverse evenimente, cu precădere private sau politice, la costuri imense pentru bugetele locale (milioane de euro însumate).

​În caz că nu vedeți imediat legătura între cele două premise, am să încerc să o demonstrez, ea fiind una de cauzalitate. Pentru simplul motiv că, atunci când preferi să aloci milioane de euro pentru tradiții și 0 euro pentru programe de conștientizare a modernizării, nu faci altceva decât să încurajezi viziunile și obiceiurile primitive și crude ale unei populații ce află că e suficient să fie cum a fost o istorie întreagă, că nu e cazul „să îi spună alții cum să trăiască”, că poate fi chiar mândră de căderile în preistoricul civilizației.

​Ei, dar în acest fel te confrunți imediat cu alte efecte inerente, pe care le observăm deja cu ușurință: recesivitate la costuri comune de curățenie, respingerea canalizării pe motiv de costuri, neacceptarea plății colectării deșeurilor, comentarea negativă a costurilor acestora la orice preț ar fi ele. Și toate acestea, să ne înțelegem, din cauză că tocmai le-ai transmis tuturor că pot fi „mândri” că sunt așa cum sunt!

​Și atunci devine evidentă vina unor autorități elective ce preferă căderea și exacerbarea „tradiționalistă”, în dauna unor acțiuni și demersuri conștiente de modernizare.

Autorități ce preferă să cheltuie milioane de euro pentru a gâdila spiritul de mândrie autohtonă și tradițională, dar nu se gândesc vreodată la demersuri de conștientizare a necesităților inerente ale mileniului 3. Căci, iar asta este un mare adevăr, nu am auzit încă de astfel de acțiuni inițiate prin intermediul primăriilor, care la rândul lor preferă să mângâie administrativ locuitorii cu tot felul de facilități și  scutiri, plângând apoi mocnit și ascuns referitor la îndărătnicia populației rurale.

​Iar de aici și reiese una din criticile aduse conducerii actuale ale județului nostru: aceea că a ales să conserve mentalități învechite și nu a dezvoltat mecanisme de conștientizare și adoptare a modernizării, reducând acest efort la asfaltare și iluminat, necerând nimic în schimb populației. Acest fapt se vede cu ochiul liber, iar lipsa acțiunii administrațiilor locale în acest sens este evidentă; a auzit cineva de o primărie în care administrația, împreună cu actorii influenți (medic, profesori, preot, agenți economici) să poarte o discuție de conștientizare a cetățenilor? În care aceștia să afle că soluția pentru deșeuri sau animale nedorite nu este pârâul din sat, că chinuitul animalelor este o infracțiune, că aspectul interior al curții este important, că plata deșeurilor este o obligație și o acțiune socială și nu un moft?

​În schimb, am auzit cu toții cât de importantă e tradiția, cât de mult investim în ea, fie vorba între noi, fără niciun respect pentru artă sau știință- ci numai după ureche și fără studii de specialitate, tradiție pe care apoi am vânturat-o la orice eveniment, cu conducerea județului în centrul pozei de grup…

​Aici, prieteni, stă marea vină a celor ce conduc pasager destine comune; căci asfalt nu înseamnă modernizare, iar folclor nu înseamnă tradiție!,.., ambii termeni au nevoie de mult mai mult, iar după actualele măsuri ale oamenilor ce conduc administrativ județul, fericirea stă în a dansa pe asfalt! Iar asta înseamnă orice, dar modernizare nu!​​​​​​​

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

92 − 82 =