Puțin mai mult optimism ne lipsește

În urmă cu nu mult timp, anul acesta, găseam câteva motive pentru a fi mândri de noi: http://www.dorindobra.ro/2016/06/13/trei-motive-pentru-care-putem-fi-mandri-de-poporul-nostru/. Și mai cred și astăzi cu tărie în ele. Numai că, între timp, pe parcursul unor dezbateri la care am participat, în special cu studenții mei, am realizat că, deși se apropie un moment festiv, noi am învățat cumva automat, să rămânem triști, sceptici și pesimiști în ceea ce ne privește. Iar eu spun că nu este cazul!

Vom sărbători în curând, pe final de decembrie, 30 de ani de la Revoluția anticomunistă. Prilej de comemorare a victimelor, de readucere aminte a evenimentelor, dar și de sărbătorire a celor 30mde ani, dificili și sinuoși, de parcurs continuu înspre democrație, civilizație și modernizare.

Acum, un astfel de moment, va trebui înconjurat de necesare analize, evaluări, și mai ales, proiecții pentru drumul de urmărit în continuare. Dintre toate însă, îmi pare că cel mai mult ne lipsește analiza corectă a acestei perioade. Care să plece de la ceea ce eram în 1989, și să radiografieze corect ceea ce suntem în 2019. Iar asta, pornind de la premisa pedagogică evidentă că „este mai greu să educi un adolescent cu rele cunoștințe, decât un copil ce nu știe nimic”. Căci noi eram cu adevărat, după mai bine de 40 de ani de comunism înfiorător, în postura de adolescenți cu rele învățături și obiceiuri!

Si numai dacă ne gândim la mineriade, Caritas sau manipulările de după anii 1990, putem realiza cât eram de creduli, nepricepuți și pe alocuri primitivi în toate concepțiile noaste. Privind astăzi obiectiv un istoric al acelor vremuri, nu poți să nu remarci cât de grea și plină de greșeli a fost tranziția noastră! Văd acum, cu mâhnire, un episod, binecunoscut, în care „ un om al poporului” îi reproșa domnului Corneliu Coposu că fumează țigări Kent, nu Carpați, ca poporul. Și de aici, renumita sintagmă cu „Voi nu ați mâncat salam cu soia!”, deci nu sunteți demni să ne conduceți, pentru că nu ne cunoașteți…

Sunt, așadar, nenumărate greșeli pe care le-am făcut ca popor, într-o perioadă atât de scurtă, și cu toate acestea, astăzi, la o evaluare obiectivă, arătăm atât de bine! Căci, pornind de la dilema educațională care caută răspuns la întrebarea „ ce ar fi mai greu de educat, un copil fără cunoștințe, sau un adolescent rău crescut?”, realizăm că în cei 30 de ani am cam scăpat de proastele obiceiuri și credințe, finalizând drumul cel mai lung al reeducării dificile în lumina valorilor democrației, libertății și europenității.

Dacă astăzi ne uităm cu obiectivitate la ceea ce suntem, nu putem să nu vedem ansamblul pozitiv: suntem o țară modernizată, cu o populație pe măsură, și cu perspective din cele mai bune. Mie îmi e de ajuns să mă uit de fiecare dată la tânăra generație și să văd toate acestea.., iar dacă iau țara la picior, nu pot să nu mă bucur de tot ceea ce între timp s-a realizat! Dar asta, desigur, presupune acel realism, sau poate optimism necesar, căci văzute lucrurile prin ochelarii pesimismului și neîncrederii, ele chiar pot arăta nedrept de cenușiu…

Acum, neraportându-mă la evaluările politice conjuncturale, am să vă spun că și eu cred că trăim unele din cele mai bune vremuri din istorie, în pace și fără comunism, vremuri în care am evoluat exact atât cât am putut, asta pentru a nu maI pune vina pe nimeni pentru ceea ce nu suntem! Căci retorica aceasta, a ceea ce am fi putut deveni e contraproductivă și aducătoare de pesimism.., astăzi nimic nemaipunându-ne în poziție de inferioritate față de nimeni. Chiar așa, nu am mai auzit demult raportările acelea de inferioritate față de Ungaria și modul în care ei își îngrijesc țara și drumurile!.., voi le-ați mai auzit?

Haideți așadar să ne condimentăm aurtoevaluările cu mai mult optimism, să scoatem dintre ingrediente contrafactualitățile, să vedem că suntem exact ceea ce am putut deveni, că nimic nu ne împiedică să fim mult mai mult de atât, și că de fapt totul depinde doar de noi! Nu de alta, dar suntem chiar frumoși, buni, și mai ales harnici! (V-ați gândit vreodată că dacă împărțim, onest, cele peste 200 de miliarde euro PIB la câți am mai rămas cu adevărat în țară, poate dachiar un rezultat onorant?).

Puțin mai mult optimism, vă rog așadar, și de aici, obligatoriu, jos ochelarii gri-cenușii, căci culorile noastre sunt chiar vii!!!

P.S: V-ați gândit vreodată, de exemplu, că astăzi avem locul 1 în lume la tenis de câmp, tenis de masă și handbal? Și ați observat cât de frumoase sunt fetele astea trei?..,deci, mai cu bucurie, vă rog! Și o bere rece, dacă se poate! În  cinstea voastră, români!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

− 4 = 1