Discuția aceasta ar trebui să aibă la bază prerogativele pe care Constituția României le conferă președintelui țării.
Plecând așadar de aici, putem observa simplu ca principalele linii de acțiune ale președintelui sunt asigurarea echilibrului social-politic, precum și politica externă a țării.
Pentru a începe cu politica externă a țării, țin neapărat să subliniez că poziționarea României de astăzi pe plan internațional este mai bună decât a fost vreodată în perioada post aderare la cele două structuri, continentală și globală, respectiv Uniunea europeană și NATO.
La nivelul Uniunii Europene niciodată România nu a fost mai respectată și, ultima vreme, mai recunoscută ca stat puternic orientat european cu o populație dornică de a trăi într-o țară modernă și civilizată. Faptul că după alegerile europene din luna mai, la primul Consiliu European, șefii de stat și de guvern s-au ridicat în picioare și l-au aplaudat pe președintele Iohannis pentru succesul de la alegeri și de la referendum este un lucru mai puțin obișnuit la nivelul la care se întâmplă întâlnirile europene. Suntem o țară astăzi exemplu pentru adeziunea la statul de drept, și, fie vorba între noi, acesta e un lucru extraordinar în condițiile asaltului celor de la putere la adresa statului de drept.
La nivel global lucrurile stau la fel de bine, și am să semnalez faptul că din cauza noianului de aberații produse de cei de la putere, încă nu am reușit să descoperim cu toții, mai exact să conștientizăm, Importanța faptului că președintele Iohannis a fost primul șef de stat invitat la Casa Albă după preluarea mandatului de către președintele Trump. Atunci s-au pus bazele unei colaborări reale, în condițiile în care Trump avea nevoie de piloni ai obiectivelor sale în Europa, iar președintele Iohannis prin inițiativa de a aloca două procente din PIB pentru armată a dovedit că este un partener pe care președintele Trump îl poate respecta. Ca dovadă, iată, pe finalul lunii august președintele țării merge din nou invitat la Casa Albă. Iar pentru țara noastră lucrul acesta este unul extraordinar, atâta timp cat eu nu mai știu o perioadă atât de densă din perspectiva lui relațiilor bilaterale. E probabil ca după câștigarea unui nou mandat de către Iohannis președintele SUA să ajungă și în România, iar asta e o confirmare de care România nu a mai avut parte de multă vreme.
Iar la final, pentru că am lăsat intenționat această secvență din activitatea președintelui Johannis în primul mandat, am să mă refer la climatul de seriozitate și stabilitate pe care președintele l-a reușit în condițiile în care la guvernare și în Parlament a trebuit să coabiteze cu cea mai periculoasă formă a PSD-ului din perioada postdecembristă. Preluat în totalitate de un personaj nociv, în persoana lui Dragnea, PSD a lansat la finalul anului 2016, în urma unui rezultat istoric de aproape 40%, un atac dement și total la adresa statului român, nu doar la adresa stării de drept, ci și la adresa mecanismelor sale, căutând să insereze, să penetreze și invadeze în totalitate resorturile decizionale astfel încât să îl subjuge total. Iar dacă vă reamintiți acest lucru, atunci vă apare cu evidență faptul că mandatul Iohannis a fost un succes, un succes ce a constat în păstrarea stabilității țării, în apărarea instituțiilor care, iată, astăzi se dovedesc a fi profund șubrezite, precum si în destructurarea acestui partid ce s-a transformat de la un moment dat într-un grup de comando ce viza anularea totală a structurilor de drept și de administrare națională. Aici este și marele succes al lui Iohannis, acela de a putea sta drept și puternic în fața tuturor acestor abuzuri și a ieși la urmă,după cinci ani,învingător, cu un PSD în disoluție aproape totală, așa cum de altfel și merită pentru ceea ce a încercat la începutul mandatului.
M-am referit aici la cele trei mari realizări pe care președintele în exercițiu le poate deconta în orice moment în fața alegătorilor. Raportat la dezastrul pe care PSD ar fi fost capabil să îl realizeze atât pe plan intern cât și pe plan extern, evaluarea mandatului președintelui Iohannis se dovedește a fi un succes. Deși avea puține arme la dispoziție, președintele a reușit ca pe plan internațional să ne situăm mai bine ca niciodată, iar pe plan intern să destructureze cel mai cumplit atac politic din România anilor de după 1990.
Referindu-ne doar la aceste lucruri este suficient pentru a înțelege de ce cel de-al doilea mandat al lui Iohannis va fi unul de construcție, o construcție pe care România o merită și pe care președintele Iohannis o va pune în aplicare.