Nici că se putea mai multă simbolistică pentru o zi atât de importantă la nivel european dar și național. Chiar și pozițiile geografice ale principalilor jucători au fost la fel de simbolice: opoziția și președintele la Sibiu în vest, puterea cu ai săi reprezentanți la Iași, în est.
Nici cel mai mare strateg nu ar fi reușit o mai mare diferențiere între evenimentele publice care s-au desfășurat în România cu această ocazie. Președintele Iohannis într-o atmosferă de decență absolută și nivel elevat european, în Sibiul său, a organizat exemplar și elegant un summit privind viitorul european așa cum președintele Juncker anunța încă din 2017 că își dorește.
De cealaltă parte, la Iași, Dragnea și partidul său într-o baie de mulțime populară așa cum e ei știu să organizeze, devenind renumiți pentru arcanele cu care își adună publicul și pentru recompensele mici cu care își răsplătesc auditoriul. Și evident, ca atunci când e vorba de populisme și ieftinături, cu șaradele de rigoare, cu injuriile de pe scenă și cu discursurile ieftine și pe cât posibil amenințătoare la adresa competitorilor.
A fost pentru oricine mai mult decât evident că într-o parte stătea viitorul european al României-decentă, respectată, surprinzătoare chiar atunci când o vizitează cei ce nu prea au făcut-o până atunci, iar de cealaltă parte stăteau cei care încetul cu încetul se depărtează de politicul European reușind chiar performanța de a nu mai fi doriți nici măcar de colegii lor, socialiștii europeni.
Căci la acest nivel a fost evidentă simbolistica: președintele și opoziția sunt îmbrățișați de toată elita politică europeană, iar cele două partide de la guvernare sunt repudiate chiar și de proprii lor colegi de doctrină. Ceea ce, fie vorba între noi, este un lucru inedit la nivel european și mai mult decât umilitor pentru cei din partidele de la guvernare.
Una peste alta însă, de 9 mai România și arătat alternativele de viitor: la Sibiu cei ce doresc să rămână în Europa, la Iași, fără să aibă vreo vină minunatul oraș, cei pe care estul îi trage înspre el măcar ca metehne și preocupări.
Oricât ar vrea să explice Dragnea și cu ai săi că de fapt nu-i așa, guvernarea lor ne îndepărtează de Europa, ei nu mai sunt doriți nici de cei care ar fi avut datorii față de ei, în timp ce președintele țării reușește să pună în valoare tot ceea ce are România mai frumos: istoria sa, reprezentată exemplar de Sibiu, și poporul său reprezentat exemplar de cetățenii ce au oferit o baie de mulțime liderilor europeni,așa cum ei nu au mai avut parte de mult.
Acestea sunt rutele pe care România se va așeza la aceste alegeri și următoarele, acestea sunt realitățile pe care psd-ul nu are cum să le mai ascundă, acestea sunt datele de care românii trebuie să țină cont la următoarele rundă de alegeri.
Nu este nicio fericire să văd cum partidul roșu de la putere se îndepărtează încet de Europa, dar e clară nefericire să știu că ne-am putea îndepărta de ea, și chiar mai clar ar fi un dezastru dacă Dragnea și ai săi ar lua-o pe urmele Ungariei și Poloniei. Căci până una-alta, cu bune și cu rele numai alături de Europa viitorul României poate arăta decent. Iar acest viitor s-a despărțit inerent și simbolic de PSD și de Dragnea chiar de ziua și de dragul Europei.