Încă mă uit și nu îmi vine să cred în ce fel depășiți orice manuale de distrugere a credibilității și acțiunilor unui partid și guvernul său. Nu pot să cred că la ceas de seară cel mai important ministru își trage contre cu prim-ministrul, din același partid evident, teoretic cu aceleași interese.
​Când îmi aduc aminte câtă emfază era în voi acum un an, când tocmai câștigaserăți zdrobitor alegerile, și cum considerați atunci că toată țara e a voastră, și de legitimi ce sunteți nu mai trebuie să dați socoteală nimănui, mă uit la realitatea de azi (cu ”r”) și nu știu dacă să mă bucur sau să plâng pentru halul în care ați ajuns.
​Trecând peste bucuria oricărui opozant istoric al vostru, mă tot îneacă supărarea gândindu-mă la trei alte priorități de care nu mai vorbește nimeni în perioada asta: Centenarul, Schengen și Președinția Consiliului European de anul viitor.
​Astea sunt de fapt becurile roșii ale zilei, nu țambalul vostru guvernamental, dar cine să mai aibă timp de ele la câte telenovele de partid lansați voi pe zi în ultima vreme?!?
​Odată cu voi însă și cu preocupările voastre, pierdem noi toți, dacă asta mai contează, că încă n-am văzut vreun factor de decizie să fi apucat să vorbească de aceste trei lucruri. Să fie clar, zăpăceala voastră, ca să nu-i spun altfel, ne afectează crunt pe noi toți ceilalți!
​A, și nici n-am zis nimic de indicatorii economici!
​Nu-i așa că acum v-ați dori să fi ascultat strada încā de la începutul anului trecut, să-l fi lăsat deoparte pe Dragnea și să vă vedeți de mizele voastre mărunte? Că poate acolo încăpeam și noi, cei pentru care ar fi trebuit sā guvernati?