Cred că presupunereea mea nu are nevoie de prea multe argumente. Relațiile PSD cu establishmentul european, noul val iliberal din centrul Europei și reacțiile ambasadelor UE la mișcările de front parlamentar vor duce aproape obligatoriu PSD înspre valurile translucide și periculoase ale euroscepticismului. Ideologic ar fi și ultima scăpare a unui partid de asemenea dimensiuni, ce nu va mai putea explica propriilor membri nici de ce nu își impune majoritatea parlamentară, nici de ce se confruntă cu atâta reactivitate socială și civică!Mai mult, relațiile tot mai reci cu grupul socialist european, intrarea într-un colț nestrategic de imagine și nevoia de a-și consolida încrederea propriului electorat, ușor de manipulat și cu tendințe antieuropene, vor șlefui și mai mult calea mamutului PSD înspre un discurs tot mai critic la adresa UE, și asta din nefericire!

Am să spun încă de pe acum că această potențială opțiune pentru PSD, odată transformată în realitate va fi o adevărată piatră de moară legată de gătul României, de locul și rolul ei potențial în cadrul UE, de capacitatea de a negocia în cadrul construcției europene comune.

Astăzi, la un an până la preluarea președinției Consiliului European, într-o Europă tot mai scindată, cu un Centru și un Est european tot mai iliberal, părăsirea și de către România a rutei profund pro-europene ar fi o imensă pierdere atât pentru noi, cât și pentru partenerii noștri, inclusiv cei strategici.Încetul cu încetul însă, o poziționare tot mai distantă de instituțiile europene, tot mai antagonică față de ambasadele statelor membre, și chiar față de unii lideri europeni se poate observa în discursurile PSD.

Am să recurg la un exemplu local pentru a-mi face mai bine înțelese temerile și presupozițiile mele: discursul președintelui Consiliului Județean Bistrița-Năsăud, Radu Moldovan, în care două trimiteri la UE se refereau fie la “ ridicatul nostru în picioare”, probabil din poziția în genunchi, fie la “ieșirea din categoria de cetățeni de mâna a doua ai UE”. Nu ne referim desigur la un comunicator național al PSD, dar vorbim de un fost purtător de cuvânt al PSD, un om care este și astăzi în centrul dezbaterilor și deciziilor de profunzime ale acestui partid!

Afirm astăzi toate aceste scenarii și realități pentru că pur și simplu îmi pare evident că PSD s-a autoexilat într-un colț din care nu mai poate ieși decât recunoscându-și greșelile și trecând la reformarea structurilor sale, sau, calea mai simplă și mai păguboasă, să treacă la atac luând la țintă imixtiunea UE în treburile interne și susținând dreptul nostru de autodeterminare, nu-i așa?, tocmai în anul Centenarului, căci altfel ce rost ar mai avea apelul la “ridicatul din genunchi”?

Și cum nu mai cred demult în capacitatea politicii românești de a discerne și asuma poziționările raționale în detrimentul populismului găunos și perdant pe termen lung, iar în cazul PSD acest tip de decizii fiind egal cu definiția lor existențială, mă aștept la această periculoasă turnura de discurs în anul ce tocmai a început.

O spun cu părere de rău de pe acum, acest gest ar face foarte mult rău țării noastre pe termen lung.., dar cine mai guvernează azi văzând mai mult de termenul scurt?