Încă dinainte de retragerea mea din activitatea curentă a PNL, atunci când se vorbea despre necesara opoziție, la capitolul “Consiliul Județean-Radu Moldovan” impresia general împărtășită era aceea că “lui Moldovan nu prea ai ce opozoiție să-i faci”, pentru că vorba aia “băiatul livrează, se vede că muncește!”. Iar treaba devine evidentă că impresia a rămas cam aceiași, chiar din conferințele de presă ale colegilor mei din ultimele luni, compuse din critici reluate la adresa proiectelor lui O.Crețu și epitete adresate lui L. Dragnea! Despre Radu Moldovan mai puținel,…
Stând mai deoparte în ultima perioadă, necesara desprindere îmi oferă însă altă perspectivă, probabil că nițel mai obiectivă. Mai întâi, trebuie spus că actualul președinte al CJ-BN a învățat bine comunicare publică între timp, știe să își managerieze relația cu presa(mă rog, îi e și ușor din postura sa, și mă refer la finanțele necesare, evident), știe să își promoveze realizările și, mai important ca orice, are cum-necum acces la finanțările de partid de la Dragnea, poate chiar între primii din țară. Deci competitorul alor mei e de fapt concurent calificat, nu-i așa?
Toate astea nu ne scuză însă cu nimic, pe noi liberalii, atâta timp cât întrebarea cea mare care se poate pune e chiar cea din titlu: Asfalt și folclor? Asta să fie tot? Atât să aibă nevoie un județ întreg? La asta se rezumă succesul politic?
Un asfalt turnat populist pe toate ulițele județului? Un asfalt luat din marile proiecte de infrastructură a țării? Un asfalt care lipsește din marile autostrăzi ale țării? Un asfalt pentru 20-30 de voturi, colea? Și mai departe: Folclor peste folclor, iar deasupra alt folclor? Un folclor județean care mântuie milioane de euro anual? Un folclor pentru care cumpărăm întruna autocare, județ sau municipiu? Un folclor unde să aibă slujbă toți preferații? Un folclor pe care nimeni nu plătește niciun leu la intrare? Un folclor care ne reduce la simple datini ca județ, nepropunând nimic urban în cultura națională? Un folclor care ne menține în categoria județelor de mâna a treia? Asta să fie tot? Nimic de reproșat, criticat, evidențiat???
Oare chiar au uitat liderii noștri ce înseamnă opoziția? Mai ales cea liberală? Nu e evident că prima noastră misiune ar fi să le spunem oamenilor că nu asfaltul și folclorul asigură dezvoltarea, mai ales cea așteptată? Că este nevoie de mult mai mult? Că nu întâmplător suntem pe ultimele locuri în țară la aproape orice?( chiar citeam acum un articol despre unitățile de cazare din județul turistic al lui R. Moldovan, deloc onorant chiar în comparație cu Sălajul). Că nu există viziune și strategie reală, înafară de lingușitul pe lângă bugetul național, care să asigure investiții populiste aducătoare de voturi! Că prin absolut nicio investiție nu se valorizează efortul investitorilor locali, nu se maximizează specificitățile zonei, nu se deschide vreo rută de dezvoltare pe viitor! Că de fapt, inaugurăm festiv non-stop repere sociale și culturale, care nu asigură viitoarea competitivitate județeană la concurență cu cei din jur! Că nu întâmplător în Parcul Industrial nu vine nimeni, pentru că ne raportează la orice alt județ cu conduceri mai deschise și democratice, capabile să gândească mai mult decât folclor și asfalt, capabile să integreze activități economice cu rute de formare profesională! Că fără a crea concurență în rândul angajatorilor, că fără a adopta programe de specializare profesională, că fără a avea o strategie consolidată pe termen mediu, vom rămâne cu mult folclor și bani puțini?
Mai exact, am uitat că noi liberalii trebuie să arătăm oamenilor că se poate mult mai mult? Că nu trebuie să ne mulțumim cu puțin? Că demnitatea, chiar mândria de a fi ceva, vine din efort conjugat, asumat, cu privirea înspre viitor, nu înspre trecutul folcloric, nici în jos, spre asfaltul proaspăt turnat?
Căci acesta este imperativul momentului, să ne primenim, să aducem proiecte în dezbatere, să chemăm oamenii la mai bine, nu la așteptat mila PSD! Iar toate astea trebuie făcute credibil, cu oameni reprezentativi social, nu cu oricine!
Iar dacă nu vedeți toate lucrurile astea acum, nu cred că le vedeați nici când ați candidat la șefia partidului. Și atunci vă întreb: De ce ați candidat? Chiar nu aveați ce face acasă?