Incapacitatea de a ieși din preocupările mărunte și politicianiste, plăcerea de a ne scufunda în discuții terne și infinite despre ”cum și ce ar trebui să fie”, neputința de a lucra programatic și a rezolva problemele de ieri pentru a lăsa pentru ceea ce va fi mâine, toate sunt metehne ale întregii vieți politice și administrative ce blochează fundamental preocuparea onestă pentru programe, politici, proiecte și viziuni de națiune mare și demnă. Realitatea aceasta o evidențiază într-un articol sfâșietor Andrei Crăciun în articolul ”Ceea ce contează” http://recorder.ro/ceea-ce-conteaza/.
În privința marelui an 2018, demn de a fi sărbătorit din prima și până în ultima lui zi de întreg poporul, preocupările sunt aceleași caracterizate de metehnele din primul paragraf. Dovada stă tocmai în referirile publice ale ministrului Culturii ce înregistrează contabil și la kilogram numărul de manifestări cultural-artistice de anul viitor, numărând miile de astfel de evenimente, sau, brambureala din guvern cu direcția creată și dedicată Centenarului Marii Uniri.
Ca într-o contabilitate de CAP socialist, fiecare mic șefuleț județean va raporta numărul de țopăieli și țâpurituri realizat conștiincios de toți folcloriștii locali aflați la mâna vătafilor, fiecare primar va realiza după putințe un banner cu Marea Unire sub care copiii de la grădiniță și școlile primare vor efectua în ritm național hore simbolice ale unirii, vor fi reactivați toți poeții și artiștii naționali ce au în repertoriu vreo piesă sau strofă dedicată simbolisticii naționale, iar în felul acesta va trece și 2018 cu probabil bugete dublate în sensul horificării națiunii cu prilejul centenarului.
Numai că modul acesta mic și neputincios de a trata reperul istoric al țării arată cât de mici și de incapabili am rămas chiar și după 28 de ani de libertate.
UN CENTENAR AR TREBUI SĂRBĂTORIT FIE PRIN DAREA ÎN FOLOSINȚĂ (dar nu e cazul!) A UNUI PROIECT NAȚIONAL, FIE PRIN INAUGURAREA (măcar) A UNUI PROIECT SIMBOLIC CARE SĂ FACĂ TRIMITERE LA UNITATEA DE NEAM A UNUI POPOR MARE.
Văd în acest caz câteva idei ce ar fi onorat istoria unui popor la sărbătoare: asumarea națională a dezideratului unirii cu Republica Moldova, inaugurarea unui proiect de măcar șosea rapidă care să înconjoare și să lege eficient provinciile istorice ale țării, reluarea lucrărilor la Canalul Dunăre-București, și multe alte proiecte naționale care să întregească și consolideze unitatea acestui popor pe acest teritoriu.
La centenar am avea nevoie de idei mari și curajoase, nu de acțiuni contabilicești și nicidecum speciale. La centenar am avea ocazia să ne afirmăm încă o dată între noi ca popor și pe continent ca națiune ce-și asumă rolul de a fi mare. La centenar am avea prilejul să arătăm lumii că 100 de ani grei și în mare parte nefericiți nu au trecut peste noi degeaba. La centenar am avea oportunitatea de a trece la istorie tot ceea ce a fost rău și a apela la tot ce-am câștigat bun în această perioadă. Căci vorbim de centenar, nu de ziua vreunui politician.