​Nu aș resimți nicio satisfacție dacă acest proiect al partidului de guvernământ nu ar reuși, pentru simplul motiv că noi nu am avut curajul să îl propunem. Dar motivele reale sunt următoarele:
– PSD a intrat într-o logică de la care nu mai poate da înapoi;
– Varianta eșecului celei mai mari reforme a salarizării din România ar însemna ruperea gâtului economiei românești prin incapacitate de plată;
– Dezastrul potențial într-o asemenea ipoteză ar influența mersul economiei românești pe termen lung;
– Niciun om întreg la cap nu își dorește așa ceva, și de aici încolo nu rămâne decât să așteptăm implementarea ei.
La vremea anunțării acestei legi, mi-am făcut griji pentru bugetul României, mai ales când vedeam sumele ce ieșeau din carioca Olguței. Între timp, a ieșit însă Guvernatorul BNR care a afirmat că e posibilă implementarea noii legi. Cum am încredere în acesta, trecând peste nuanțele mandatului său, nu pot fi decât bucuros pentru toți cei pe care această lege îi va afecta în mod pozitiv. Pentru că nu pot să nu mă gândesc la faptul că fluxurile ulterioare create de o asemenea infuzie monetară în piață nu va aduce plusuri întregii economii românești, bugetului țării și neapărat firmelor românești. În mod ideal aici ar trebui, să insistăm ca o parte cât mai mare din acești bani să meargă înspre produsele românești.
Poate nici nu e atât de greu de înțeles că marele efort în acest caz este, de fapt, creșterea vitezei de rotație monetară. Nu sunt cu mult mai mulți bani în România dar, dacă aceștia se rotesc mai repede putem beneficia cu toții din acest proces.
Țin pumnii așadar finanțelor românești, bugetului țării, pentru că există în această măsură un grad mare de echitate istorică, românii chiar au dreptul să trăiască mai bine. Nu mă refer aici doar la bugetari, ci mă gândesc la toți românii ce vor beneficia prin vânzări mai mari și automat încasări mai mari din banii pe care bugetarii îi vor primi în plus.