În actuala sa formă, democrația reprezentativă își trăiește ultimele clipe

​Ascensiunea europeană a populiștilor și naționaliștilor, precum și ultimele fenomene de stradă din România, au un numitor comun mai profund decât ar părea la prima vedere. Ceea ce se traduce în termeni generali ca fiind ”nemulțumire față de actul guvernamental sau nereprezentare la nivelul partidelor politice”, este de fapt un fenomen mai semnificativ pentru viitorul politicii în general: oamenii doresc să ia parte la o democrație participativă.
​Câteva cauze duc inevitabil la sentimentul cetățenilor de a lua parte mai activ la deciziile care îi afectează. În primul rând nivelul de penetrare al mass-mediei, sau invers spus accesul oricui la știri, fapte și fenomene în timp real. Această realitate creează la nivelul fiecărui individ o reacție pe care acesta simte nevoia să o manifeste. În al doilea rând, așa-numitul fenomen generalizat al lipsei la nivel european de leadership. Aspectul este general constatat, dezbaterea publică la nivel cetățenesc reproșează acest lucru clasei politice, partidele ar părea că nu mai pot produce elite politice. La rându-i, această realitate lasă cetățenilor impresia că politicienii, în cel mai bun caz, nu sunt mai buni ca ei, ori, chiar mai rău decât atât, politicienii sunt mult mai răi decât masele pe care îi reprezintă.
​Multe alte cauze mai pot sta la fundamentul unei nemulțumiri generalizate la nivelul național sau european al cetățenilor față de politicieni, politică, act politic, etc. Cert este însă faptul că acest nivel de nemulțumire va produce cât de curând modificări structurale la nivelul ecuației fundamentale a democrației ”cetățeni – vot generalizat – partide politice – majorități – legitimitate – act guvernamental”. De prea multe ori, dacă nu chiar tot timpul, auzim sintagme conform cărora cei aleși nu-și respectă promisiunile, nu țin legătura cu alegătorii, agenda ulterioară alegerilor este prea îndepărtată de programele sau ofertele din campania electorală. Aceasta înseamnă că democrația reprezentativă și bazele ei de legitimitate se subțiază tot mai mult.
​Neluând în considerare nici măcar statistic alternativele discreționare sau dictatoriale, vedem viitorul politicii democratice la nivel european, și automat și național, găsind formule prin care să se adreseze cetățenilor mai des decât clasicul plebiscit odată la 4 ani. Elveția cu referendumurile ei poate sta ca exemplu, dar costurile și dificultățile de a le organiza nu fac față nevoii cetățenilor de a fi chestionați cât mai des pe problemele fundamentale ce apar pe ordinea de zi tot mai frecvent. Nuanțele privind viitorul european de exemplu, nivelul de acceptanță al imigrației, uniunea economică la nivel european, sau nuanțele privind echilibrul puterilor în stat, politica fiscală a țării, nivelul de protecție socială la nivel național, toate invită și atrag cetățenii informați ce doresc să-și exprime opinia. Ultimele manifestații de stradă din România sunt un exemplu în acest sens.
​Văd pe viitor soluții care să transforme sistemul reprezentativ într-unul mult mai participativ, în care mediile de informare online sau platformele de consultare guvernamentală să joace un rol tot mai important. Dorința legitimă a cetățenilor de a nu mai asista pasiv la actul decizional politic va pune partidele în situația de a găsi soluții de consultare. Pe acestea sau pe altele…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

1 + 2 =