Întâmplările fericite joacă un rol aproape nesemnificativ, de cele mai multe ori, în destinele noastre sau ale societății în care trăim. Pe acest considerent, întotdeauna într-o societate dezvoltată și modernizată, cauzele succesului stau în intenții și eforturi precise, la fel cum, într-o societate dezorganizată, cauzele eșecului și ineficienței sunt și ele exacte și cuantificabile. Despre ineficiența mersului societății românești nu cred că trebuie să argumentez eu aici, însă mă pot referi la cauze precise și cuantificabile.
Ca aproape orice societate, și cea românească a ajuns să cunoască efectul sezonialităților de-a lungul unui an. În perioada mandatului senatorial am propus o inițiativă legislativă pe care am denumit-o ”Pachetul pentru Diaspora”. Am plecat la acea vreme de la premisa că o societate responsabilă va căuta să creeze membrilor ei reveniți acasă condiții cât mai omenoase și prietenoase, mai cu seamă în perioada cunoscută de flux a celor din diasporă. În fapt, premisa, viabilă și din punctul de vedere al administrației publice, era aceea că atunci când fluxul de cereri la ghișee este exponențial mai mare, iar lucrul acesta e deja demonstrat și măsurat, orice instituție publică întreagă la cap, fie ea condusă chiar de tot soiul tembeli, va căuta să asigure resurse suplimentare pentru a crea fluxuri lejere și decente pentru a evita nervii cetățenilor români cu domiciliul în țară sau străinătate.
Dacă în presă inițiativa a suferit mutilări voite sau chiar denaturări intenționate, faptul nu ne-a mirat cine știe cât, că așa e presa! Câine de pază al democrației, dar câine! Marea mirare a venit odată cu noianul de răspunsuri de la ministerele ce ar fi trebuit să facă eforturi suplimentare, dar atenție, remunerate, răspunsuri care constituiau un noian de explicații aberante referitoate la faptul că, pentru motive greu de înțeles de un om ce posedă puțină gândire logică, era imposibil ca în luna august să suplimenteze ghișeele.
De la reprezentanții învâțământului, de exemplu, ne-a venit răspunsul conform căruia luna august este lună de concedii. Întrebarea mea a fost: bine, dar pentru toți? Răspunsul ulterior de la minister a fost: nu, dar nu face nimeni treabă suplimentară. La care am încercat cu un argument: da, dar este plătită suplimentar. Răspunsul final: totuși, nu se poate! Toată discuția mea cu acest minister a fost cea referitoare la eliberarea diplomelor și situațiilor școlare ale celor plecați în străinătate. Vă imaginați ușor acum că ei veneau exact în luna august, când, culmea, la noi e perioadă de concedii.
De la un alt minister, am primit un răspuns și mai aberant, conform căruia o astfel de inițiativă e deja o măsură discriminatorie față de cetățenii români cu domiciliul în țară. Vă dați seama că în felul acesta puteam să continuu la nesfârșit cu intențiile bune, doar că era în zadar.
Aș putea dezvălui șirul aproape interminabil de astfel de răspunsuri, dar n-am s-o fac. Am să vă spun totuși că unele dintre cele care, dacă nu ar fi fost triste, m-ar fi distrat de-a dreptul, au fost cele conform cărora mi se transmitea că ”legislația nu permite”. Atunci când le spuneam că tocmai încercăm să venim cu propuneri pentru a schimba și adapta legislația la condițiile nou create, îmi dădeam seama că, de fapt, funcționarii din ministere nu aveau niciun chef să o facă. Ei doreau ca totul să rămână așa, într-o neîntreruptă indolență, pentru păstrarea limitelor minimale de efort din partea lor.
Aici este, prieteni, una din cauzele pentru care țara stă în loc sau progresează mult prea greu. Va veni o nouă lună august, rezidenții din țară vor fi nemulțumiți că înghesuiala va fi prea mare, iar nerezidenții vor mai spune încă o dată că această țară nu face nimic pentru ei.
În fapt, poate că face, dar mult prea puțin și, de regulă, când încearcă, iese prost tocmai fiindcă avem de a face, de cele mai multe ori, cu o conjurație a imbecililor sau a indispușilor la efort suplimentar. E, fie o țară a ”competenților” ce nu mai știu să râdă, fie o țară a incompetenților ce se mai dau și serioși.