Căci acesta era unul din argumentele pentru care, vezi Doamne, PSD-iștii au renunțat în mod generos la gestul de legiferare ”noaptea pe fulgerătură”. Nu voiau domniile lor să vadă țara împărțită în două, abia stăpâneau organizațiile și masele de membri să iasă în stradă pentru a demonstra că și ei au susținere.
O perversiune politică era, de fapt, și este în continuare, această trimitere la două mase care susțin fiecare ceva anume. Mai apoi, era, și este, un șantaj public conform căruia putem ajunge să ne confruntăm în stradă. Și nu la urmă, era și este o manipulare menită să asigure distincția între protestatarii din Piața Victoriei și masa de votanți, indubitabilă, a PSD-ului.
În fapt, țara nu s-a despărțit absolut deloc în două. Doar mintea bolnavă a cuiva poate imagina așa ceva. țara a avut și are pensionari sensibili la oferte electorale pecuniare, țara a avut și are o categorie a micilor întreprinzători, a avut și are în continuare bugetari, a avut și are o mare și importantă masă de angajați în activitățile economice, a avut și va avea o categorie consistentă de tineret sensibilă la nuanțele ce îi afectează viitorul.
Dacă cea mai mare parte din ultima categorie nu a fost la vot, asta nu înseamnă că a fost, este sau va fi vreodată de acord cu guvernarea abuzivă. Oamenii aceștia pur și simplu nu au cauționat dreptul guvernului de a adopta măsuri forțate, neprezentându-se la vot. Oamenii aceștia, ca și mulți din celelalte categorii, nu și-au mai imaginat că așa ceva mai e posibil. Și când totuși scenariile negre li s-au confirmat, au ieșit în stradă să se opună.
Nimic nu s-a rupt în două așa cum sugerează actualii guvernanți, spre beneficiul lor. Căci ar fi părut legitimi guvernând pentru cei ce au avut grijă să se exprime la vot. Deși și aici am mari dubii. Dar nu au avut grijă deloc de faptul că guvernează o țară întreagă, în care trăiesc și cei care nu și-au exprimat votul. Dar ei există. Și vor exista!
Nu s-a rupt nimic, așadar. Suntem tot români, suntem toți, iar unii aleg să se exprime nu doar prin vot.