După 3 curse în care Rosberg și-a afirmat, pentru a câta oară, intenția de a dobândi primul titlu mondial prin cele trei victorii succesive, putem trage câteva concluzii de fond pentru perspectivele actualului sezon.

Mercedes stă în continuare în față și beneficiază de consistența și pragmatismul ”lucrului bine făcut” german, ceea ce dă posibilitatea echipei să se așeze confortabil pe prima poziție la constructori chiar în condițiile ghinioanelor și inconsistenței prestațiilor lui Luis Hamilton.

Ferrarri deține o mașină evoluată ce poate ține măcar trena celor de la Mercedes, nebeneficiind însă de fiabilitatea și experiența unui proiect evolutiv ca a celor de la Mercedes, nevoiți fiind să ia măsuri tehnice în defavoarea consistenței, astfel încât, în fiecare cursă, Ferrarri a înregistrat evenimente mecanice.

În pluton, Red Bull pare să fi luat fața celor de la Williams Renault cu un Ricciardo consecvent și un Kvyat combativ în spirit rusesc, ce tocmai așteaptă cursa din Rusia ce cade, iată, de Paștele ortodox.

Restul plutonului se zbate în bătălia fiabilității sau a vitezei, cu McLaren Honda ce nu își găsește nicicum ritmul, cu noua echipă Renault ce nu a intrat în cadență și cu surprinzătoarea echipă Haas ce a reușit în primele două curse surprize notabile, atîta timp cât a adunat puncte de la primele participări în Marele Circuit.

Mizele acestui an vor fi tot cele cu care ne-am obișnuit, ținând unii dintre noi pumnii strânși pentru Rosberg, ce are marea șansă de a-și pune numele anul acesta în galeria exclusivă a stelelor vitezei și îndemânării. Timpul celor de la Ferrarri pare că încă nu a revenit, deși ar fi minunat pentru Raikkonen să poată încheia cariera în plină glorie… Căci e anul în care ne vom despărți de cel puțin doi campioni mondiali: Raikkonen și Button.